Cum vorbim cu noi înșine definește cine alegem să fim și cum vedem lumea

Până în anii recenți, la nivel social, a purta un dialog cu tine risca să fie etichetat drept instabilitate mentală, mai ales dacă ai fi exprimat verbal conversația din mintea ta.

Însă, pe măsură ce avansăm în (auto)cunoaștere, descoperim că vocea pe care o auzim în interior și care ni se adresează în mod direct sub diferite forme ne este companion în viața de zi cu zi, fie că ne place sau nu. În loc să o ignorăm sau să îi rezistăm, ne putem conecta cu ea pentru a ne apropia de autenticitatea noastră și a deveni cine ne dorim să fim.

De ce vorbim cu noi înșine? Un articol recent care citează mai mulți autori face referire la situațiile în care ne luăm un angajament față de sine – de exemplu, ne facem anumite promisiuni pentru a duce la îndeplinire acțiuni specifice, ne punem întrebări sau transmitem anumite informații ori observații care să ne ajute în luarea unor decizii, ne dăm directive pentru a înainta spre un obiectiv, fie el și banal etc.

În sport (în tenis, crichet și în general), precum și în educație, aspect la care profesorii pot avea o influență semnificativă, studiile au arătat că discuțiile interioare motivaționale, axate pe ce anume să facem (ca acțiuni concrete), sunt eficiente pentru îmbunătățirea atenției, a performanței și a abilității de autocontrol și planificare, reducând anxietatea.

Pe de altă parte, ceea ce ne spunem este deseori în strânsă legătură cu anumite emoții pe care le exprimăm astfel sau, aș adăuga, pe care am dori să le suprimăm, în funcție de caz. 

Oricare ar fi motivul pentru care desfășurăm această convorbire cu sinele, ideal este să o inițiem chiar noi, conștient, nu să ne trezim surprinși de gălăgia mentală, și să ascultăm cu atenție ce ne transmitem pentru a transforma această interacțiune într-un avantaj. 

Cum folosim dialogul interior ca oportunitate de dezvoltare personală

Înainte de toate, alocă-ți timp pentru tine. Astfel, într-un spațiu de siguranță și liniște, pătrunde în interiorul tău și începe un proces de introspecție prin care să răspunzi cu sinceritate unor întrebări cheie pentru dezvoltarea ta.

Pasul 1: Analizează modul în care vorbești cu tine 

Obișnuiești să îți vorbești cu blândețe, respect, calm și afecțiune, ca unui prieten drag, încurajându-te atunci când lucrurile iau o turnură mai puțin plăcută sau motivându-te să reușești în ceea ce îți propui? Sau, dimpotrivă, pe baza unor așteptări exagerat de mari, cel mai probabil stabilite de timpuriu de alții, te judeci și te critici, văzând, în loc de calități și potențial poate neexplorate încă, o mulțime de „greșeli”, „eșecuri”, „neputință” etc.? 

În special în situațiile de depresie și anxietate, tendința este să ne privim prin cel de-al doilea filtru, devenind simultan și inconștient propriul agresor și propria victimă.

Soluția nu este să fim cei mai mari lăudători ai noștri, alunecând dintr-o extremă în alta, ci să găsim un echilibru și să adoptăm o atitudine constructivă în felul în care ne vorbim și facem față situațiilor din viața noastră, de la cele fericite la cele mai dificile.

Un alt aspect dezbătut și studiat are legătură cu formula de adresare – dacă vorbești cu și despre tine la persoana I, a II-a sau a III-a. Sunt studii care arată că a opta pentru variantele din urmă crește nivelul de încredere în sine, la fel cum a face referire la aspectele pe care vrem să le depășim folosind persoana a III-a poate ajuta să nu ne mai identificăm cu ele, să le privim detașat și în siguranță din punct de vedere emoțional.

Tot astfel, când vine vorba de afirmații, ele sunt adesea formulate la persoana I pentru o asumare mai ușoară și o asimilare mai profundă a lor. În această privință, recomand să experimentezi și să observi ce te face să te simți bine cu tine în diverse situații.  

Pasul 2:  Identifică gândurile pe care le auzi cel mai frecvent în mintea ta

Fă o listă cu lucrurile pe care ți le spui cel mai des, iar apoi stabilește următoarele:

  • Provin ele din gânduri preponderent pozitive sau negative? Gândurile se întâmplă în mintea ta, unde se derulează diverse scenarii care pot deveni realitate doar când le dai suficientă atenție și acționezi spre a le manifesta. Prin urmare, a le identifica schimbându-le sensul și cursul poate preveni ceea ce nu ai vrea să trăiești. 
  • Când te judeci sau te critici, în legătură cu ce anume faci asta în mod frecvent? 
  • Care crezi că sunt cele mai mari defecte ale tale? În ce măsură sunt ele „defecte” determinate social – de exemplu, felul în care arăți în raport cu anumite standarde – ori transmise de ceilalți – familie, prieteni, partener care ți-au spus că a fi într-un fel anume este un defect? Cum poți îndrepta ceea ce tu consideri ca fiind un defect – de exemplu, dacă nu ai atins o anumită performanță de natură sportivă, te-ar ajuta mai mult exercițiu în direcția respectivă?
  • Ce calități și abilități ai și cum le poți dezvolta pe acestea sau unele noi începând chiar din acest moment?

Privește totul nu ca o problemă, ci drept o oportunitate de a crește. Odată ce îți sunt clare aspectele pe care vrei să le îmbunătățești, în loc să te plângi că ți se întâmplă tocmai ție lucruri care nu îți plac, concentrează-te pe soluții stabilind un plan de acțiuni care să te ghideze spre schimbarea dorită.

Pasul 3: Stabilește când au apărut și de la cine ai moștenit aceste gânduri și modul actual de a vorbi cu tine

Multe din gândurile care ne ocupă mintea nu ne aparțin. Le-am absorbit pe parcursul experiențelor și interacțiunilor și am ajuns să ni le însușim ca fiind ale noastre, să ne identificăm cu ele. De aceea, este esențial să le determinăm sursa.

Așadar, când ai început să vorbești cu tine așa cum o faci astăzi? Cine se află în spatele unor gânduri repetitive care nu îți dau pace – poate ele au pornit de la ceea ce ți-a spus un părinte, un profesor, un amic în care aveai mare încredere, de la ceva auzit într-un film, la TV sau citit într-o carte ori într-un articol? 

Reține că aceste gânduri pot fi, de multe ori, condiționări pe care le purtăm cu noi ca bagaj informațional și emoțional încă din copilărie și pot deveni cu ușurință credințe limitative. Conștientizând cauza și originea lor, vei putea să le depășești și să îți creezi propriile gânduri.

Pasul 4:  Fă curățenie în mintea ta

Atunci când apar, renunță la a mai acorda atenție gândurilor descurajatoare. Îți vor lua din energie și din starea de bine fără a-ți aduce vreun beneficiu. Respinge-le printr-un simplu „NU” rostit ferm către tine, respiră adânc pentru a-ți ancora atenția și concentrează-te apoi pe un gând nou, un obiectiv sau o experiență diferită, care să-ți insufle o stare de siguranță, încredere și liniște.

Dacă aceste gânduri sunt asociate cu o rană emoțională, în loc să le respingi, analizează-le mai adânc pentru a-ți conștientiza rana și a o rezolva, iar în acest sens poți apela la un specialist care să te asiste spre vindecare. 

În măsura în care ai descoperit idei și credințe preluate de la alții care simți că nu contribuie la evoluția ta, pur și simplu detașează-te de ele și creează-ți o fundație de credințe personale care să te ajute în diverse departamente din viața ta – de la planul personal la cel profesional.

Renunță, totodată, la teama de ceea ce vor spune alții despre tine când alegi să renunți la credințe și idei percepute ca fiind cool sau importante pentru ei. 

Dacă se întâmplă să simți vină sau rușine în legătură cu ceva, află cauza acestor sentimente și experiențele exacte cu care le asociezi. Tratează-te pe tine și pe cei implicați cu iertare și blândețe, altfel riști să hrănești blocaje care te vor ține pe loc. De fapt, nu există „greșeli”, ci experiențe care ne ajută să creștem dacă ne lăsăm să le privim ca oportunități de dezvoltare.

Pasul 5:  Schimbă-ți limbajul și, implicit, atitudinea

Renunță la:

  • Negațiile care stau la baza anumitor credințe limitative, prin care te-ai convins că: „Nu pot”, „Nu sunt suficient de bun”, „Nu merit” ș.a.
  • Generalizări ce pot fi rezultatul adoptării unor stereotipuri sociale sau al unor experiențe punctuale (în niciun caz verificate de tine personal ca fiind aplicabile și adevărate pentru fiecare ființă umană) și sunt susținute prin formulări de tipul „toți sunt așa”, „mereu se întâmplă astfel în situația X” etc. Lucrurile sunt așa cum sunt în contexte anume. Observă-le și alege să răspunzi acestor experiențe într-un fel care te ajută să crești, nu activând vechile reacții și tipare de comportament care ți-au însoțit parcursul până acum.
  • Tendința de a cataloga fiecare experiență ca fiind „bună” sau „rea”, „plăcută” sau „neplăcută” pentru tine. Culmea este că fix acele experiențe care ne scot din zona de confort pot fi extraordinare oportunități de remodelare a sinelui, de aceea te invit să depășești această percepție duală și să vezi ceea ce trăiești din perspectiva de ansamblu, nu printr-un filtru limitat.
  • Formulările de tipul „încerc”, care te mențin, de fapt, „în cerc” vicios, pentru că în loc să acționezi și să îți asumi responsabilitatea pentru obiectivele și alegerile tale, amâni momentul și exprimi îndoială privind șansele tale de reușită. Fă ce îți dorești, experimentează cât vrei, dar nu rămâne într-o nesfârșită „încercare”!
  • Ceea ce crezi ca fiind „eșecuri” sau „greșeli”, căci ele, de fapt, îți arată ce poți îmbunătăți în ceea ce faci. Nu te rezuma doar la vechile experiențe drept „profesori”, ci deschide-te noului pentru a-ți lărgi constant perspectiva.
  • Tendința de a te scuza pe tine sau pe ceilalți atunci când nu există o situație care solicită o astfel de atitudine. Poate indica stimă de sine scăzută, precum și preluarea responsabilității altora. Uneori, chiar și din motive justificate, acțiunile tale pot avea un impact mai puțin dorit asupra celorlalți. De exemplu, ai întârziat câteva minute la o întâlnire pentru că un accident a blocat traficul. În loc de „Scuze că am întârziat”, le poți mulțumi celor care te-au așteptat pentru răbdare, menționând incidentul dacă situația o cere.
  • Tendința de a vedea dezavantajele înaintea avantajelor. Să zicem că ai obiceiul să verifici un proiect înainte de a-l preda, deși necesită timp suplimentar și ai observat că sunt colegi care nu fac asta. Poate crezi că ești „mai încet” decât ei, însă mai degrabă îți poți aprecia atenția la detalii.
  • Vise lăsate în stadiul de dorință. E frumos să ne dorim diverse lucruri, însă nu e productiv să rămânem într-o perpetuă stare de dorință. Atâta timp cât nu îți transformi visul în obiectiv concret și nu te vezi materializându-l, va rămâne de domeniul fanteziei. Așadar, în loc de „vreau asta”, poți afirma deja, la timpul prezent și în mod asumat, ce faci concret pentru a ajunge de la A la B, de la vis la realitate.
  • Toate variantele prin care te plângi de viață și îți plângi de milă. Descoperă, în schimb, ce te face să simți recunoștință, ce te motivează și cum poți integra în viața ta cât mai mult din aceste stări și experiențe.
  • A judeca și a da vina pe alții pentru deciziile tale și roadele lor. La fel cum nici ție nu îți place să fii sub lupa celorlalți și să le suporți criticile, glumele sau acuzațiile pentru aspecte care pur și simplu nu sunt pe placul lor, nu transmite asta mai departe, ci asumă-ți responsabilitatea pentru fiecare alegere și rezultatele sale.
  • Iluzoriul simț al proprietății în ceea ce privește alți oameni. Poți deține obiecte, nu ființe umane, așa că nimeni nu este „al meu”, cum nici tu nu vrei să fii proprietatea cuiva, chiar dacă ești într-o relație și ai preluat credința că asta înseamnă să iubești. Asumă-ți libertatea de a fi, care este și o sursă de putere, și respectă, în același timp, libertatea celorlalți!
  • Ceea ce au spus alții despre tine. Oricât ți-ar răsuna în minte vorbele părinților, ale prietenilor, ale partenerilor actuali și anteriori, înțelege că nu ai cum să împaci preferințele tuturor, mai ales că fiecare te va vedea printr-un filtru propriu, generat de propriile sale experiențe, și și-ar dori să fii conform acestui fir narativ. Creează-ți o percepție despre tine cât mai onestă și construiește de unde ești aici și acum spre ce aspiri să devii. Ca limbaj, spune-ți, sub formă de afirmații, cum visezi să fii. Transmite-ți încurajări precum: „pot”, „merit”, „cred în mine”, „mă accept așa cum sunt”, „eu aleg pentru mine și îmi asum în totalitate responsabilitatea pentru viața mea”, „am curaj”, „sunt suficient de” – te las pe tine să adaugi ce vrei aici (iar lista poate continua). 

A privi viața cu optimism și a-ți vorbi în mod pozitiv nu înseamnă că te autoamăgești, ci implică autoobservare continuă, ascultare interioară, orientare spre soluții, răbdarea necesară reflecției înainte de a reacționa și a trage concluzii pripite, totul făcut cu sinceritate.

E mai amăgitor să trăiești presiunea perfecționismului și cu siguranță nerealist să îmbrățișezi o atitudine pozitivă ignorând lucrurile care necesită o rezolvare doar pentru că sunt „negative”. Pășește pe calea de mijloc și privește din unghiul care îți permite să vezi perspectiva de ansamblu, the bird’s eye view.

Acum, imaginează-ți pentru o clipă că un prieten bun ți-ar cere sfatul privind o situație în care tocmai percepția sa despre ea îl limitează și îi blochează acțiunile. Ce i-ai spune și cum i-ai vorbi? Ai alege să îl încurajezi sau să îl critici pentru alegerile care l-au adus în situația respectivă? Răspunsul ți-l dai, în fond, ție.

În final, te las cu un citat revelator de Henry Ford: „Dacă tu crezi că poți sau crezi că nu poți, ai dreptate în ambele cazuri.” Altfel spus, șansele tale de succes depind de cum alegi să te percepi pe tine, iar eu nu îți pot dori decât să te percepi în cele mai curajoase versiuni posibile a ceea ce ești și poți fi!